Anatomie

Colonul este dispus în abdomen ca un “U” răsturnat, înconjurând intestinul subţire. Începe în partea dreaptă jos a abdomenului (cec), urcă apoi pe aceeaşi parte spre ficat (colon ascendent), unde formează o curbură (flexura hepatică), cotind transversal spre partea stângă a corpului (colonul transvers trece pe sub stomac, puţin deasupra ombilicului). Toată această bucată de intestin gros se numeşte colon drept şi este irigată de artera mezenterică superioară. Începând cu jumătatea stângă a colonului transvers, vorbim de colon stâng. Colonul transvers urcă spre splină, formează şi aici o curbură (flexura splenică), coboară apoi prin stânga abdomenului (colon descendent) până spre partea stângă jos a abdomenului, unde formează o buclă de forma literei “S”, numită sigmoid. Sigmoidul se continuă în bazin cu rectul. Vascularizaţia colonului stâng este asigurată de artera mezenterică inferioară. În ganglionii sateliţi acestei artere se localizează metastazele limfatice din cancerul de colon stâng.

Simptomele cancerului de colon stâng Colonul stâng are diametru mai mic decât cel drept şi aici materiile fecale au deja consistenţă solidă. Ele depăşesc cu dificultate obstacolele apărute la acest nivel, prin urmare tumorile de colon descendent şi sigmoid îşi semnalează mai repede prezenţa, fiind diagnosticate de regulă în stadiu incipient. Primele semne ţin de modificarea progresivă a tranzitului intestinal. În special la vârstnici, orice constipaţie recent instalată trebuie atent investigată, pentru a elimina cancerul colonic dintre cauzele posibile. Alteori, pacienţii devin diareici sau au scurte perioade de constipaţie, alternând cu perioade de diaree neexplicată prin dietă. Când apar, durerile cresc progresiv în intensitate şi semnifică nu atât invazia organelor vecine, cât mai ales distensia colonului în amonte de obstacol. Uneori pot mima o apendicită acută, chiar dacă motivul real al obstrucţiei se află pe sigmoid. Tumorile de colon stâng nu ating dimensiuni impresionante, ca pe dreapta, ci  determină mai frecvent gâtuirea peretelui colonic (se spune medical că stenozează lumenul colonic). La început trec uşor de obstacol şi materiile fecale, şi gazele, apoi numai gazele, pentru ca în stenozele severe să nu mai treacă nimic. Abdomenul se umflă ca un cimpoi, pacientul nu mai are poftă de mâncare, simte că varsă după numai două guri de apă. Pot apărea chiar vărsături abundente. Vorbim în acest caz de o ocluzie intestinală prin cancer de colon stâng. Această complicaţie este o mare urgenţă chirurgicală, fiind letală în lipsa tratamentului. Când tumora se ulcerează, scaunul poate fi amestecat cu sânge, de regulă mai închis la culoare. Mai rar în cancerul de descendent şi sigmoid, mai frecvent în cancerele situate la limita cu rectul, materiile fecale pot conţine mucozităţi amestecate cu sânge. Câteodată presiunea gazelor din interior este atât de mare, încât peretele colonului cedează şi se perforează. Obişnuit, perforaţia se produce la nivelul cecului, unde presiunea e mai mare, peretele mai subţire şi vascularizaţia mai  proastă. Fecalele se revarsă în abdomen, generând o foarte gravă formă de peritonită.

Investigaţii utile în cancerul de colon stâng Se începe printr-un consult medical şi un minim set de analize. Destul de frecvent, în sânge apar substanţe specifice, numite markeri tumorali (CEA, CA 19-9 etc). Determinarea lor nu se face de rutină, ci doar dacă se suspicionează prezenţa unui cancer. Markerii tumorali sunt utili şi pentru monitorizarea postoperatorie a pacientului. Ei reapar în sânge cu mult timp înainte ca eventuala recidivă sau metastază să fie vizibile prin alte investigaţii. Ecografia abdominală este practic inutilă pentru diagnosticul tumorii propriu-zise. Totuşi, ea decelează metastazele din ficat, elimină alte cauze ale simptomatologiei, nu doare, nu iradiază şi se poate repeta ori de câte ori este nevoie, fiind folosită de rutină. Cu ceva timp în urmă, se folosea ca metodă de diagnostic irigografia cu bariu. Prin clismă se introducea în colon sulfat de bariu, pacientului efecuându-i-se apoi o radiografie. Irigografia a fost aproape complet înlocuită cu metode imagistice moderne – colonoscopie şi examen CT. Colonoscopia vizualizează tumora şi oferă posibilitatea biopsierii ei. Uneori, starea pacientului nu permite efectuarea acestei investigaţii, ea fiind înlocuită cu o tomografie computerizată. Examenul CT cu substanţă de contrast ajută şi la stadializarea bolii, prin identificarea eventualelor metastaze. Diagnosticul de certitudine se pune prin examen histopatologic, analizând la microscop fragmente de tumoră prelevate colonoscopic sau din piesa extirpată chirurgical.

Tratamentul cancerului de colon stâng Include câteva procedee chirurgicale, radioterapie şi chimioterapie. Pentru că tumorile evoluează spre stenoză şi ocluzie, operaţia este indispensabilă, indiferent de stadiul bolii. Dacă în cancerul colonului drept tratamentul e oarecum standardizat, pentru cel stâng intervenţia variază în funcţie de sediul şi dimensiunile tumorii, vascularizaţia locală, complicaţiile asociate. Operaţia merge de la scoaterea tumorii împreună cu o bucată mică de colon (colectomie segmentară), până la extirparea întregului intestin gros, când acesta se perforează la distanţă de tumoră (colectomie totală). Operaţia standard se numeşte hemicolectomie stângă cu colorectoanastomoză. Chirurgul extirpă ultima porţiune a colonului transvers, tot colonul descendent, sigmoidul  şi ganglionii limfatici aferenţi vaselor care irigă porţiunea extirpată, unind apoi capetele de intestin rămase. Este însă mai rar folosită astăzi, fiind înlocuită cu diferite variante de colectomie segmentară extinsă. Dacă tumora apare pe flexura splenică, se scoate adeseori şi splina. Atunci când tumora invadează organe care nu pot fi extirpate, boala este prea avansată, starea pacientului nu permite o operaţie amplă, tumora se lasă pe loc. Fie se scurtcircuitează zona respectivă, unind intestinul din amonte cu cel din aval de obstacol, fie conţinutul intestinal se evacuează prin colostomie, intestinul fiind scos la piele (anus iliac stâng). În cazuri selecţionate, abordul laparoscopic poate fi luat în considerare. Postoperator, pacientul va fi luat în evidenţa oncologului, care îi va prescrie alte tratamente sau investigaţii necesare.