Hernia ombilicala – o afectiune letala?


Hernia ombilicală presupune exteriorizarea sub piele, la nivelul ombilicului, a unui organ din cavitatea abdominală.  Ombilicul este locul prin care trec vasele care leagă fătul de placentă şi, prin intermediul ei, de mamă. Imediat după naştere, vasele ombilicale se ligaturează şi se secţionează, bontul lor căzând după câteva zile. Pe locul respectiv pielea formează o adâncitură – cicatricea ombilicală, ombilicul sau, popular, buricul. În profunzime, buricul corespunde unui inel fibros, o gaură lăsată  în muşchi de vasele ombilicale. Inelul ombilical este un punct slab al peretelui abdominal şi lărgirea lui, indiferent de motiv, poate duce la apariţia unei hernii ombilicale.

Simpla lărgire a inelului ombilical, aşa cum se întâmplă de regulă în sarcină, nu implică obligatoriu o hernie. Hernia ombilicala apare dacă pe aici se strecoară sub piele un sac peritoneal, în care ies, temporar sau permanent, organe intraabdominale. Deplisarea cicatricii ombilicale generată de sarcină este adesea reversibilă şi la câteva luni de la naştere ombilicul îşi reia aspectul iniţial. Dacă modificarea persistă la 6-9 luni postnatal,  trebuie consultat chirurgul pentru a confirma prezenţa eventualei hernii ombilicale, al cărei singur tratament este cel chirurgical.

Hernia ombilicală poate apărea în toate situaţiile în care presiunea din abdomen creşte foarte mult. Creşterea rapidă în greutate poate genera o hernie ombilicală, în anumite condiţii (defect congenital în sinteza de colagen, substanţa care dă soliditate inelului ombilical). Tuşitorii cronici (marii fumători, bronşiticii), pacienţii care suferă de constipaţie cronică, bărbaţii cu urinare dificilă datorită problemelor cu prostata pot face hernie ombilicală, pentru că în timpul efortului repetat de tuse, micţiune, defecaţie presiunea din abdomen creşte foarte mult. Ciroza, o boală de ficat care în faze avansate presupune acumularea de lichid în burtă, unele cancere digestive sau de ovar, tumorile intraabdominale voluminoase pot duce la apariţia unei hernii ombilicale. În aceste cazuri vorbim de hernie ombilicală secundară. Tratamentul acesteia se adresează în primul rând bolii cauzatoare şi nu herniei propriu-zise.

Dincolo de neplăcerile estetice provocate, hernia ombilicală devine câteodată o mare urgenţă chirurgicală. Câtă vreme sacul poate fi introdus cu mâna înapoi în abdomen, hernia este reductibilă. Ea nu va dispărea fără tratament chirurgical, dar operaţia mai poate fi amânată. De multe ori, după un efort fizic brusc (ridicat greutăţi mari, acces de tuse ori strănut) în sacul herniar intră epiploon, şorţul de grăsime care îmbracă intestinele (popular este numit prapur). De aceea, boala mai este denumită şi „ruptură de prapur”. Blocarea epiploonului în hernie provoacă dureri puternice, dar nu este în sine din cale afară de periculoasă. Probleme apar când  în hernie intră o bucată de intestin, care nu mai poate ieşi de acolo. Pe de o parte,  se va produce o ocluzie intestinală, care poate evolua sever. Pe de altă parte, în pereţii intestinului strangulat nu mai intră sânge şi în cel mult câteva ore el va muri. Necroza intestinului duce rapid la perforaţie intestinală, care este o afecţiune extrem de severă, frecvent letală.

Pentru a evita o intervenţie chirurgicală de urgenţă pe un organism deja slăbit prin ocluzie sau septicemia din perforaţia intestinală, hernia ombilicală ar trebui operată încă din fazele iniţiale. Pentru asta s-au inventat mai multe procedee, de la simpla închidere a defectului cu un fir sau două, până la montarea laparoscopică a unei plase. Fiecare procedeu are avantajele şi dezavantajele lui, dar indiferent de ceea ce aleg de comun acord chirurgul şi pacientul său, intervenţia nu trebuie amânată până la apariţia complicaţiilor. Pentru că inelul ombilical este relativ strâmt şi inextensibil, în faza de hernie strangulată necroza şi perforaţia intestinală se produc rapid. Astfel, o afecţiune banală netratată la timp devine o urgenţă, cu prognostic nefast.

Tratamentul herniei ombilicale

Hernia ombilicala beneficiaza exclusiv de tratament chirurgical. Cu alte cuvinte, odata aparuta, nu se poate rezolva decat prin inchiderea chirurgicala a defectului. Pentru hernia ombilicala, exista o sumedenie de procedee de reparare a peretelui abdominal. Interventia se poate face clasic sau laparoscopic, prin abord minim invaziv. Pentru ca defectul ombilical este de regula de mici dimensiuni, o perioada lunga de timp hernia ombilicala a fost operata exclusiv prin asa-zise procedee tisulare, adica folosind „materialul clientului”, fara a pune plasa. Pentru ca s-a demonstrat ca rata de recidiva este destul de mare in acest caz,  astazi se considera ca o hernie ombilicala trebuie operata cu plasa, indiferent de abordul ales.

Prin abord clasic (incizia tegumentelor de deasupra herniei), plasa se poate pune deasupra muschiului, intre muschi si teaca lui, in spatele muschiului sau chiar in abdomen (exista plase speciale, de forma unei „umbrelute”). Fiecare tehnica are indicatiile si contraindicatiile ei. Prin abord laparoscopic,  in imensa majoritate a cazurilor plasa se pune direct in abdomen, in spatele peritoneului (exista descrise si tehnici care decoleaza (desprind) mai intai peritoneul de peretele abdominal si pun plasa in spatele muschiului. Ca si in cazul „umbrelutei” pentru hernie ombilicala din procedeul clasic, plasele care se monteaza laparoscopic au proprietati speciale (vezi si „Plasa pentru hernie – informatii generale”). Procedeul laparoscopic este evitat in cazul herniilor ombilicale complicate cu strangulare de intestin, mai ales daca este vorba de o necroza cu perforare de ansa intestinala.

Citeste si:
Plasa pentru hernie – informatii generale

Distribuie pe:

Facebook
LinkedIn
Twitter

2 comentarii adaugate pentru articolul “Hernia ombilicala – o afectiune letala?

  1. Pingback: Ce mancam dupa operatia de hernie? | Dr. Teodor Buliga

  2. Simona says:

    Buna ziua, Domnule Doctor, am fost operata in urma cu o saptamana de Hernie Ombilicala, mi s-a transmis ca era destul de mare si mi s-a pus plasa, iar la consultul de 7 zile cand mi s-au scos grapele mi-a spus ca am lichid, este destul de umflat la locul operatiei. Nu inteleg bine limba in tara unde locuiesc si nu am intrebat aceste lucruri. De ce s-a strans lichid? Ce pot face ca sa se retraga? Este posibil sa nu se mai retraga acest lichid? Acest lichid ce anume este mai exact? Va multumesc pentru raspunsul ce mi-l ve-ti oferi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *