Operaţiile reuşite nu sunt înregistrate neparat la chirurgi vârstnici, cu experienţă, ci la chirurgi de vârstă medie
Author Archives: Dr. Teodor Buliga
25
ian.
ian.
Administrarea de antibiotice în intervenţiile minore este utilă, chiar dacă până acum a fost evitată, pentru a diminua riscul apariţiei bacteriilor rezistente
25
ian.
ian.
… animalul cel mai utilizat pentru exersarea tehnicilor chirurgicale este porcul, acesta având o conformaţie a organelor interne asemănătoare cu a omului?
25
ian.
ian.
Reprezintă inflamaţia acută a apendicelui vermiform, o porţiune subţire şi înfundată „în deget de mănuşă” a intestinului gros. Este provocată de obicei de resturi alimentare care astupă ca un dop orificiul de evacuare al apendicelui. Apendicita acută constituie cea mai frecventă urgenţă chirurgicală întâlnită în practică, şi, netratată corespunzător, una dintre cele mai frecvente cauze de peritonită. De aceea, tratamentul chirurgical este considerat tratamentul de ales în majoritatea cazurilor, chiar şi în absenţa complicaţiilor bolii.
23
ian.
ian.
Presupun exteriorizarea imediat sub piele a organelor din abdomen (intestin, vezică urinară etc.) prin zone de minimă rezistenţă ale peretelui abdominal. O hernie adevărată apare în puncte slabe preexistente: la buric – hernia ombilicală, deasupra lui – hernia epigastrică, în porţiunea inferioară a abdomenului – hernia inghinală sau cea femurală. Când hernia apare în urma unor rupturi musculare sau după intervenţii chirurgicale, se cheamă eventraţie sau hernie posttraumatică/postincizională. Indiferent de cauze şi localizare, singurul tratament care vindecă boala este cel chirurgical. În lipsa operatiei, organul herniat poate muri, provocând complicaţii dintre cele mai grave.
22
ian.
ian.
Chiar dacă a fost denumit „boala secolului” şi în popor este considerat şi astăzi incurabil, cancerul poate fi învins cu mijloacele terapeutice actuale. Proliferare haotică de celule anormale, cancerul poate afecta orice segment al tubului digestiv, de la gură la orificiul anal, dar şi glandele anexe – ficatul, pancreasul. Indiferent de localizare, principiile de tratament sunt în mare aceleaşi. Diagnosticul precoce, tratamentul corect şi supravegherea ulterioară periodică pot duce la vindecarea bolii. În general, intervenţia chirurgicală este metoda optimă de tratament în fazele iniţiale ale bolii. Chirurgia are însă rolul ei chiar şi în situaţia unui cancer avansat.
21
ian.
ian.
Boala varicoasă reuneşte un grup de afecţiuni legate de prezenţa unor vene anormale la nivelul membrelor inferioare. Din diverse motive (profesii care presupun ortostatism prelungit, anomalii de traiect ale venelor picioarelor, pereţi venoşi fragili) venele superficiale ale picioarelor se dilată din loc în loc, formând sub piele săculeţi în care stagnează sângele. Uneori sângele coagulează în aceste pachete varicoase, provocând tromboză sau tromboflebită. Întrucât complicaţiile pot fi severe, varicele membrelor inferioare se extrag sau se astupă prin procedeee chirurgicale, pe cât posibil înainte de agravarea lor.
15
ian.
ian.
Reuneşte o serie de afecţiuni care au în comun inflamarea porţiunii superioare a şanţului interfesier. Este provocată de regulă de fire de păr „îngropate” în piele, pe care organismul le consideră străine şi încearcă, fără succes, să le elimine. Firele de păr formează sub piele o „umflătură” – chist pilonidal, care se poate infecta – abces pilonidal, sau sparge, comunicând cu pielea printr-un orificiu pe care curge tot timpul puroi – fistula pilonidală. Singurul tratament cu şanse de vindecare este cel chirurgical, care presupune extragerea firelor de păr şi a ţesuturilor moarte din jur, uneori până la nivelul osului.
Hidrosadenita reprezintă inflamarea unei glande sudoripare (care produce „transpiraţia”), al cărei canal de evacuare se astupă, conţinutul nemaiputându-se elimina. Pentru că glandele sudoripare sunt situate profund şi se infectează imediat dacă nu-şi pot evacua conţinutul, hidrosadenita se transformă rapid într-o „pungă de puroi” foarte dureroasă. Apare în regiunile corpului bogate în glande sudoripare, cel mai frecvent la subsoară, o zonă foarte bine inervată şi bogată în ganglioni limfatici. În lipsa tratamentului chirurgical, care presupune drenarea de urgenţă a puroiului, hidrosadenita poate evolua spre complicaţii severe.